Nanoplasticele sunt un subiect fierbinte, cel puțin pe rețelele de sociale: particulele minuscule de plastic ajung nu numai în oceane și lacuri, ci și în apa potabilă și chiar și în apa minerală îmbuteliată. Cercetătorii s-au întrebat dacă tratarea apei reușește să elimine aceste particule.
Eawag și Zürich Water Works au lansat un proiect comun în 2019 pentru a afla dacă cele mai mici particule de plastic, care măsoară mai puțin de o miime de milimetru, pot într-adevăr să ajungă din lacuri în conductele de apă potabilă și, prin urmare, în case, spitale și restaurante, scrie Tech Xplore.
Rezultatele au apărut acum și includ câteva constatări liniștitoare. Într-un raport publicat în Journal of Hazardous Materials, cercetătorii arată că, chiar dacă apa netratată conținea cantități considerabile de nanoplastice, aceste particule au fost reținute foarte eficient în filtrele de nisip în timpul tratării apei.
Atât în testele de laborator, cât și într-o unitate de testare mai mare, situată direct în incinta Uzinei de Apă din Zurich, tratarea apei prin filtrul de nisip lent biologic activ a fost cea mai eficientă în reținerea nanoparticulelor, atingând un nivel de eficacitate de circa 99,9%.
Până acum, au fost realizate doar cercetări limitate cu privire la modul exact în care se formează nanoplasticele. „Dar se pare că nanoplasticele rezultă, în cele din urmă, din degradarea particulelor mai mari de plastic din mediu”, spune Ralf Kägi, șeful Laboratorului de particule Eawag.
Cu toate acestea, chiar și procesul de identificare a particulelor nanoplastice nu este ușor. Pentru asta, echipa de cercetători de la Eawag, ETH Zurich, EPFL și Politecnico di Torino a folosit particule nanoplastice marcate, al căror traseu sau locație finală în procesul de tratare a apei a putut fi urmărit folosind un spectrometru de masă.
Acest proces este similar cu cel folosit în medicină, unde celulele canceroase sunt etichetate în mod specific pentru a monitoriza distribuția lor potențială în corpul uman.
Cercetătorii au luat descoperirile experimentale de la mici configurații de laborator de la Eawag și de la unitățile de testare mai mari de la Uzina de Apă din Zurich și le-au combinat cu calcule complexe de model teoretic.
Acest lucru le-a permis să facă predicții cu privire la comportamentul nanoplasticelor în instalațiile de tratare a apei potabile. O descoperire interesantă pentru companiile de apă este că modelele indică un nivel foarte ridicat de eliminare a nanoplasticelor chiar și pe perioade lungi de timp, cum ar fi atunci când filtrele au o durată mare de folosire sau intervale lungi de spălare inversă.
Vă recomandăm să citiți și:
Cum ar putea consumul de ouă să stimuleze sănătatea inimii?
Aprovizionarea globală cu alimente, pusă în pericol de atacurile cibernetice
Antenele de satelit imprimate 3D pot fi realizate în spațiu cu ajutorul luminii solare
Descifrarea genomului scoate la iveală beneficiile unice ale fulgilor de ovăz